Terapia prin cuvinte

Rolul meu, ca și psihoterapeut este să ascult omul din fața mea având o deschidere cât mai profundă față de tot ceea ce imi spune atât într-o manieră conștientă, cât și una inconștientă, în așa fel încât, acesta să poată să înceapă treptat să transforme în cuvinte multe dintre acțiunile și trăirile sale pentru a putea să treacă cât mai puțin la act.
Psihanalista Françoise Dolto afirmă faptul că, tot ceea ce nu este semnificat prin cuvinte ține de animalic și de non-umanizat; tot ceea ce se spune în cuvinte este umanizat.
Terapia psihanalitică se mai numește și “terapia prin cuvinte”, deoarece în cabinet exprimarea cu ajutorul cuvintelor este una terapeutică.
Autoarea Ariane Bilheran într-una din lucrările sale face referire la funcțiile și scopurile vorbirii relatând astfel: “În terapia psihanalitică, se consideră că vorbirea este terapeutică în sine. Ne referim aici la un travaliu de simbolizare, și anume de punere în cuvinte a violenței trăirilor și comportamentului. Prin urmare, orice poate fi exprimat în cuvinte. Eliberarea de blocajele interioare se face prin discurs, care reprezintă o eliminare a tabuurilor, a interdicțiilor restricționând gândirea. Odată redată în vorbire, interzicerea este împărtășită celuilalt (în cazul acesta, psihoterapeutului), eliberând subiectul de experiențele asimilate. A te folosi de cuvânt, de propriul tău cuvânt, înseamnă și să înveți să răspunzi pentru tine însuți, pentru actele tale și pentru consecințele lor, să înveți deci noțiunea de responsabilitate.”
Celebrul psihanalist englez Wilfred Bion spunea că, psihoterapeutul ține loc de “aparat de gândit gândurile”, în felul acesta ajutând pacientul să poată să dea o formă suferinței lui.