‘’Furia are o reputație proastă. Atât oamenii de știință cât și restul lumii tind să clasifice emoțiile ca pozitive și negative.
Așa cum ar fi de așteptat, emoțiile pozitive sunt considerate de dorit, iar cele negative de evitat. Însă, mai recent, în loc ca sentimentele să fie considerate ca fiind bune sau rele, unii oameni de știință au sugerat că, de fapt, fiecare dintre emoțiile universale are un rol important. Pare rezonabil ca, în timp ce fericirea este o emoție ce ne permite să ne bucurăm de viață atunci când e bine, alte emoții ne pot ajuta să ne adaptăm și să supraviețuim atunci când lucrurile nu merg bine.
Furia este semnalul că ceva nu este bine, că ceva doare. Toni Morrison a scris în ‘’Cei mai albaștri ochi’’: ‘’A te înfuria are sens, are realitate și prezență. Ține de conștiința propriei valori.’’ Seneca și Buddha au avut dreptate când au afirmat că furia nu este neapărat benefică și, desigur, furia cronică este nocivă corpului și minții.
Ceea ce poate fi folositor în ceea ce privește furia nu este, cu toate acestea, sentimentul în sine, ci acțiunea care apare în urma acestuia. Furia este locul de unde vine lupta din situația de luptă sau fugă. Este ceea ce insuflă energie și organizare, motivându-ne să umplem spațiul dintre ceea ce vrem și ceea ce avem, sau dintre starea în care se află lucrurile acum și starea care credem noi că ar trebui să fie. Ea ne forțează să opunem rezistență stării de fapt curente, în loc să renunțăm sau să cedăm de tot.
Neuroștiințele confirmă ideea că mania poate fi productivă, în special atunci când aceasta este însoțită de un comportament îndreptat către obiective, axat pe progresul personal. De fapt, atunci când este canalizată către o străduință activă și sănătoasă, furia este opusul fricii la nivel cerebral.
După cum a spus William Arthur Ward: ‘’Înțelept este să-ți îndrepți furia asupra problemelor, nu asupra oamenilor, să-ți canalizezi energia asupra răspunsurilor, nu asupra pretextelor.’’
Atunci când considerăm că putem și trebuie să facem ceva anume pentru a trece peste obstacolele din calea noastră, furia activează partea stângă a cortexului prefrontal, adică acea parte din creier
care gestionează reacțiile noastre deliberate.
Cortexul prefrontal stâng este partea prin care atingem obiective, rezolvăm probleme și plănuim sau urmărim lucrurile pe care ni le dorim. Aici, în cortexul prefrontal stâng, furia poate să ne ajute să ne îndeplinim obiectivele, să ne simțim mai hotărâți și chiar să ne simțim mai optimiști în legătură cu viitorul. De fapt, deși de multă vreme este considerată o emoție negativă, atunci când ea ne îndeamnă la acțiune, furia seamănă (la nivel cerebral) destul de mult cu fericirea, o emoție care, de asemenea, utilizează emisfera stângă.
În timp ce oamenii fericiți tind să creadă că se vor întâmpla lucruri bune, cei care se simt furioși tind să creadă că ei sunt aceia care vor determina ca lucrurile bune să li se întâmple.’’
Despre furie
