Consider că, atât pentru a începe, cât și pentru a continua un proces psihoterapeutic, este nevoie ca, în primul rând să ne dăm seama că este ceva de schimbat, poate un comportament, ori o stare, sau un gând care tot reapare și care nu ne permite să ne bucurăm, sau să ne simțim încrezători în forțele proprii, etc.
Următorul pas ar fi să vrem să schimbăm acele lucruri (situații, stări, comportamente, relații, etc.) ținând cont de faptul că indiferent dacă vorbim despre lucruri pe care vrem să nu le mai facem, sau din contră, vrem să începem să le facem mai des, demersul este la fel de dificil.
Ultimul pas, care este la fel de important ca primele două este să știm, la nivel conștient, sau inconștient că avem ceva bun în noi, acel ceva care merită mai multă atenție, iubire, răbdare, grijă, înțelegere, vindecare din partea noastră.
Să schimbi nu înseamnă să dai totul la o parte, ci să vezi ceea ce nu îți mai este de folos în prezent, ce nu te mai lasă să te dezvolți.
Pe baza atât a experienței proprii, cât și a celei profesionale, pot spune că ceea ce am enumerat mai sus, reprezintă principalele lucruri după care ne ghidăm atunci când alegem să începem o psihoterapie.
