Fericirea este o stare pe care o căutăm cu toții, de la bebeluși până la oamenii în vârstă. Ea este emoția care ne sperie cel mai puțin, poate chiar spre deloc.
Fericirea este mai degrabă o călătorie pe care o parcurgi, uneori cu o foarte mare ușurință, iar alteori cu o foarte mare greutate. Fericirea, la fel ca și tristețea, supărarea, furia, dezamăgirea este o stare la care lucrăm, tot așa cum o facem și cu celelalte stări, cu toate că de ea nu ne ferim să o simțim cum ne ferim de restul emoțiilor, însă unii oameni pot simți fericirea fără a depune un efort, alții în schimb, pot avea diverse dificultăți în a face față acestei stări.
Mulți dintre noi, folosim starea de fericire pentru a ne apăra într-o manieră care nu ține de sfera conștientă a noastră, ci de cea inconștientă, care ne face să fim atât de vulnerabili, fiindcă ea este cea care ne ghidează cel mai mult și pe care o cunoaștem cel mai puțin.
Atunci când luăm o notă mică, când ne certăm cu cineva apropiat, când un/o prieten/prietenă ne dezamăgește, sau când avem pe cineva drag bolnav, stările pe care le putem simți, pot fi atât de copleșitoare și de înfricoșătoare, încât ‘’fugim’’ de ele lăsându-ne să simțim numai acea stare care atunci când eram mici, era mai ușor de dus, fiindcă și cei care aveau grijă de noi, puteau s-o ducă la fel de ușor. Vreau să clarific faptul că nu mă refer la acea stare de fericire autentică, ci la acea stare de fericire-scut, i-aș spune, în sensul de ‘’pe mine nu mă doboară nimic’’.
De cele mai multe ori este foarte dificil să ne dăm seama singuri când folosim această metodă inconștientă de apărare, pentru că orice descoperire profundă despre sine, are nevoie de un celălalt. Omul are nevoie de un împreună pentru a-și construi o identitate, iar identitatea proprie umană vine la pachet cu construirea unei relații și orice relație se naște din trăire.
Teama de a te lăsa să simți, în principiu acele emoții precum furie, tristețe, ură, supărare, sau poate chiar lipsa de a știi cum se simt acestea izvorăște din necunoscut, acel necunoscut cu care atât părinții, cât și bunicii noștri s-au confruntat, sau încă se mai confruntă.
Am vorbit și de celelalte emoții deoarece, consider că, o emoție poate fi trăită cu adevărat, doar atunci când le lăsăm și pe celelalte să existe.
‘’Să fii fericit cu tine însuți’’ sunt niște cuvinte care ne sună pe cât de cunoscut, pe atât de frumos, la care putem ajunge doar prin intermediul trăirii.